În Iași, numele Dan Gafița a ajuns să fie asociat cu proiecte de design interior bine gândite, fără improvizații și fără promisiuni deșarte. Peste 250 de amenajări finalizate, sute de familii și antreprenori mulțumiți și un portofoliu care acoperă de la apartamente mici până la spații publice complexe.

Dacă te gândești să îți renovezi locuința sau să pornești un proiect nou și nu știi de unde să începi, interviul acesta îți va fi foarte util. Am stat de vorbă cu Dan într-un cadru relaxat și i-am pus întrebări directe despre parcursul lui, despre felul în care lucrează cu clienții, despre greșelile frecvente pe care le vede în amenajări și despre ce înseamnă, de fapt, un design făcut să reziste în timp.

1. Cine este Dan Gafița, dincolo de titulatura de „designer de interior”?

Sunt un om destul de calm, poate chiar perfecționist, care iubește ordinea și spațiile coerente. Îmi place să știu de ce fiecare obiect este acolo unde este. În afară de meserie, sunt tată, soț și prietenul pe care mulți clienți ajung să-l sune și după ce terminăm proiectul, doar ca să mai ceară un sfat. Încerc să păstrez aceeași atitudine și pe șantier, și la birou: onestă, relaxată, dar foarte serioasă când vine vorba de rezultat.

2. Cum a început povestea ta în design interior și ce rol a avut Italia?

Pasiunea pentru desen și spații a apărut devreme, dar Italia a fost momentul în care totul s-a legat. Lângă Roma am lucrat ca desenator 3D într-o echipă de design, iar acolo am simțit cu adevărat ce înseamnă să pui pe picioare un proiect cap-coadă. Nu mai era doar „ar arăta frumos dacă…”, ci termene clare, bugete, liste de materiale, coordonare cu echipele de execuție. Experiența aia m-a disciplinat și m-a convins că designul interior nu e doar creativitate, ci și multă responsabilitate.

3. De ce ai ales să te stabilești și să lucrezi în Iași?

Iașiul are un ritm al lui, foarte uman. Nu e un oraș care „alerga” după trenduri, dar nici nu rămâne în urmă. Oamenii sunt curioși, deschiși, dar țin mult la ideea de „acasă” și la confort.

Asta îmi dă libertatea să propun soluții moderne, dar să le adaptez stilului de viață real al celor care locuiesc aici. Am clienți care lucrează de acasă, familii cu copii mici, antreprenori cu program încărcat – fiecare are alte nevoi, iar orașul le înghite pe toate.

În plus, aici mi-am construit familia, studioul și rețeaua de colaboratori: furnizori, echipe de execuție, producători de mobilier. Cunosc bine piața locală, știu ce se poate face rapid, ce e realist ca buget și ce merită evitat. Pentru mine, Iașiul nu e doar locul în care lucrez, e și „terenul de joc” pe care îl cunosc foarte bine.

4. Ce ți-au adus studiile de la Universitatea de Arte „George Enescu” în meseria de zi cu zi?

Facultatea m-a ajutat să-mi așez talentul pe o structură. Am trecut prin desen, compoziție, volumetrie, istoria artei și multe proiecte care m-au obligat să argumentez fiecare decizie. Nu era suficient să fac ceva „drăguț”, trebuia să explic de ce funcționează.

Acum, când prezint un proiect, în spatele lui sunt zeci de decizii legate de proporții, lumină, texturi și flux de circulație. Nu simți teoria ca pe ceva „greu”, dar ea e acolo și te ajută să nu faci compromisuri care ar strica tot echilibrul.

5. Ce te-a făcut să pornești pe drumul antreprenoriatului în 2015?

La un moment dat, am simțit că nu mai e suficient să fiu doar o rotiță în mecanismul altcuiva. Voiam să am libertatea de a decide cum arată un proiect, cum comunic cu clientul, ce standarde îmi asum. Așa a apărut Gafița Proiect Design în 2015.

Tranziția nu a fost deloc comodă. Când ești angajat, știi că la final de lună vine salariul, indiferent de ce se întâmplă. Ca antreprenor, îți asumi și perioadele mai încărcate, și pe cele mai liniștite. A trebuit să învăț să gestionez nu doar partea creativă, ci și contracte, facturi, echipe, program, șantier.

Partea bună este că acum pot duce un proiect cap-coadă exact cum îmi propun: de la prima discuție și primele schițe, până la ultimul detaliu montat și ședința foto finală. Iar satisfacția când vezi clientul mulțumit compensează toate emoțiile începutului.

6. Cum ai descrie, în câteva cuvinte, stilul tău de design?

Îmi place să-l descriu ca fiind calm, coerent și funcțional. Nu mă atrag spațiile încărcate doar ca să impresioneze în poze. Prefer volume clare, linii curate, lumină bine gândită și palete cromatice pe care nu te plictisești să le vezi în fiecare zi.

Dacă după doi–trei ani încă îți place casa ta, nu simți nevoia să „maschezi” ceva și nu te obosește vizual, înseamnă că am făcut o treabă bună.

7. Cum începe, concret, colaborarea cu un client nou?

Începem cu o discuție relaxată, ca între oameni, nu cu mostre de materiale puse pe masă. Îl întreb cum trăiește acum în spațiu, ce îl enervează, ce nu funcționează, ce își dorește să simtă când intră pe ușă.

Apoi punem pe masă partea mai „serioasă”: buget, termen, așteptări. Urmează măsurătorile, propunerile de compartimentare, moodboard-urile și randările 3D. Clientul vede concret direcția, nu doar „îți promit că va fi frumos”. Știe din start traseul proiectului și unde ne aflăm în fiecare etapă.

8. Ai trecut de pragul de 250 de proiecte finalizate. Ce tip de proiect îți rămâne cel mai aproape de suflet?

Îmi plac proiectele în care schimbarea este radicală. De multe ori, un apartament vechi pare „fără speranță”: lumină puțină, mobilier depășit, compartimentare haotică. Când reușim să aerisim spațiul, să aducem lumină, să creăm depozitare inteligentă și confort real, transformarea e spectaculoasă.

Momentele mele preferate sunt cele în care clientul, după mutare, îmi trimite un mesaj simplu: „Aici chiar simt că e acasă.” Atunci știu că nu am făcut doar un proiect frumos, ci un loc în care cineva se simte bine zi de zi.

9. Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac oamenii când își amenajează singuri?

Prima și cea mai mare greșeală este să înceapă cu obiectele, nu cu planul. Se cumpără canapea „că era la reducere”, apoi o masă, două corpuri de iluminat și ajungem în punctul în care nimic nu se leagă. Spațiul pare plin, dar nu funcționează.

A doua greșeală este ignorarea schemei de iluminat. Se pune un singur corp central „să fie lumină” și atât. În realitate, ai nevoie de lumină generală, ambientală și de accent, în zone bine gândite: lângă canapea, pe blat, la birou, lângă pat.

A treia greșeală: materiale alese doar după aspect, fără să se țină cont de întreținere și durabilitate. Un blat superb, dar care se pătează ușor, sau o pardoseală frumoasă, dar nepotrivită pentru o familie cu copii și animale de companie, va deveni rapid o sursă de frustrare.

Aș mai adăuga și copierea la milimetru a unei poze de pe internet. Fără să ții cont de dimensiunile reale ale spațiului tău, de lumină, de orientare și de stilul tău de viață, riști să obții o versiune foarte slabă a pozei care te-a inspirat.

10. Cum abordezi discuția despre buget, un subiect sensibil pentru mulți clienți?

Încerc să scot presiunea din discuție. Bugetul nu este „un secret”, este un instrument de lucru. Cu cât îl știm mai clar de la început, cu atât putem lua decizii mai bune.

Îl împărțim pe capitole: finisaje, mobilier, iluminat, textile, obiecte sanitare, accesorii. Apoi discutăm unde are sens să investim mai mult (de exemplu în pardoseală sau în iluminat) și unde putem optimiza. Eu vin cu variante și argumente, nu cu presiune. Clientul vede clar pe ce se duc banii și ce primește în schimb.

11. Ce rol joacă tehnologia în proiectele tale – randări 3D, modele, fișiere digitale?

Tehnologia ne ajută să reducem neînțelegerile. Prin randări 3D, clientul vede spațiul aproape exact cum va arăta la final. Planșele digitale îi ajută pe meșteri să înțeleagă clar ce au de făcut, fără interpretări.

Lucrăm mult cu fișiere partajate, în care actualizăm ultimele versiuni ale planurilor. Asta înseamnă mai puține greșeli, mai puțin „credeam că așa” și mai mult „știm sigur că așa trebuie făcut”.

12. Cum adaptezi un proiect la stilul de viață al familiei care va locui acolo?

Pun multe întrebări aparent simple: la ce oră vă treziți, cum vă petreceți serile, câți pași faceți între bucătărie și living, unde ajung hainele și ghiozdanele când intrați pe ușă. Din aceste răspunsuri îți dai seama ce trebuie să faci cu spațiul.

Depozitarea, de exemplu, nu este doar „să avem un dressing”. E important unde e amplasat, cum se ajunge la el, ce fel de organizare interioră are. La fel și cu zona de zi: dacă familia petrece mult timp împreună în living, îl tratăm complet diferit față de un cuplu care lucrează foarte mult și stă mai puțin acasă.

Designul bun nu se vede doar în poze, se simte în rutina zilnică: cât de repede găsești ce îți trebuie, cât de ușor faci ordine, cât de relaxat ești în spațiul tău.

13. Ce înseamnă, pentru tine, un design sustenabil într-o locuință obișnuită din Iași?

Pentru mine, sustenabil nu înseamnă doar „eco” în sens de marketing, ci mai ales longevitate și echilibru. Începem cu materialele: alegem finisaje care rezistă bine la uzură, se curăță ușor și nu se demodează după un sezon. De exemplu, o pardoseală de calitate, bine montată, poate rămâne ani buni fără să fie nevoie de intervenții costisitoare.

Un alt aspect este iluminatul. Recomand surse eficiente, precum LED-urile de calitate, poziționate corect. Nu doar că reducem consumul, dar prelungim și durata de viață a corpurilor de iluminat. În timp, asta înseamnă mai puțină risipă și costuri mai mici pentru client.

Mai este și partea de mobilier: evit, pe cât posibil, soluțiile ultra-trend care arată bine acum, dar peste doi ani par deja „învechite”. Prefer piese bine construite, modulare, care pot fi reorganizate sau completate, în loc să fie aruncate.

Și, nu în ultimul rând, încerc să folosesc cât mai mult materiale și furnizori disponibili local sau regional. Se reduc timpii de livrare, transportul și riscul de a rămâne blocați cu comenzi greu de gestionat. Un design sustenabil este un design care îți respectă timpul, bugetul și resursele.

14. Poți să ne povestești o situație dificilă de pe șantier și cum ai depășit-o?

Situațiile dificile apar inevitabil. De exemplu, am avut un proiect în care, după ce am început lucrările, am descoperit că pereții nu erau la cotele din plan și existau diferențe de câțiva centimetri bune. Asta însemna că mobilierul pe comandă, gândit la milimetru, risca să nu se potrivească.

Am refăcut măsurătorile, am vorbit cu producătorul de mobilier, am ajustat piesele și am recalibrat câteva detalii de finisaj. Nu a fost plăcut, dar am comunicat deschis cu clientul și cu echipa. Cred că aici se vede profesionalismul: nu în proiectele unde nu apar probleme, ci în felul în care le gestionezi când apar.

15. Ce sfat le dai celor care caută acum un designer de interior și nu știu de unde să înceapă?

Primul sfat: să nu se uite doar la poze frumoase. Un portofoliu arată o direcție, dar nu îți spune tot. Cereți exemple de planuri, liste de materiale, randări și poze de „înainte și după”. Așa vedeți cât de serios este procesul din spate.

Al doilea sfat: verificați dacă puteți comunica ușor cu omul din fața voastră. Un designer bun nu doar vă arată randări, ci vă pune întrebări, ascultă, explică ce și de ce propune. Dacă simțiți că puteți vorbi relaxat, puneți întrebări și primiți răspunsuri clare, sunteți pe drumul cel bun.

Și, poate cel mai important, fiți sinceri cu bugetul și cu așteptările. Un designer serios nu vă va promite luna de pe cer la jumătate de preț. Va încerca, în schimb, să scoată maximum din ce aveți, în mod realist, fără surprize neplăcute la final.

16. Unde te poate găsi cineva care își dorește să lucreze cu tine și cum arată „proiectul ideal” pentru Dan Gafița?

Cel mai simplu mod este prin site-ul meu, proiectdesign.ro, sau designer-de-interior.ro unde se găsesc portofoliul, serviciile și un formular de contact. De acolo putem continua discuția pe e-mail sau telefonic, în funcție de cum e mai comod pentru client. Mă poți contacta și direct la numărul

Proiectul ideal este acela în care clientul vine cu încredere și cu dorința reală de schimbare, nu doar cu ideea de „hai să vedem ce iese”. Când lucrăm ca o echipă, cu comunicare deschisă și respect pentru proces, rezultatul este un spațiu care nu doar arată bine, ci și funcționează perfect în viața de zi cu zi.